back

sunt acasa…am atatea sa va povestesc!

sa-ncep cu inceputul…de-acolo, de unde ramasesem.

concertele au fost excelente. m-am bucurat nespus de primirea calda a oamenilor si m-au surprins in mod foarte placut reactiile lor. prima data am avut la barlad si am avut mari emotii caci a fost primul concert dupa multi ani. mi-a fost teama ca am uitat “cum se face” insa am prins aripi dupa prima piesa caci cei prezenti mi-au fost alaturi. m-am bucurat s-o cunosc pe cami, o fata foarte tanara si foarte draguta, care a avut curaj si a venit alaturi de mine pe scena sa cante “Te-am cautat”… dupa cantare am plecat spre casa…aveam a doua zi la constanta si ni s-a parut ca e mai bine sa mergem sa ne odihnim acasa, decat sa facem a doua zi pe drum opt ore…am fost franta dar m-am odihnit pana la urma. la constanta am avut parte de aceeasi primire calda, am stat doua zile acolo, am fost la doua emisiuni la tv neptun, sambata seara am iesit intr-un club si i-am cunoscut pe cativa dintre prietenii lui cata, am mancat duminica la cherhanaua de pe plaja din olimp si am fost acasa la cata, am cunoscut-o pe mama lui si am mancat ciorba facuta de ea…mmmmm… spectacolul de duminica a fost mai bun decat cel de sambata…poate si datorita vremii (sambata a plouat si publicul a fost rasfirat)…duminica a fost cald si am cantat in fata unui public extrem de bine dispus. m-am bucurat sa aflu ca unii dintre cei prezenti venisera din alte orase, special pentru a ma vedea cantand…sper ca n-am dezamagit.

zilele care au urmat au fost pline si ele. luni si marti m-am ocupat de doua viitoare proiecte despre care sper sa pot vorbi curand…saptamana asta artrebui sa se concretizeze amandoua, daca si din punct de vedere legal vom fi in regula…asta astept, sa semnam…miercuri am pregatit plecarea la cannes. sofia a fost racita si n-am stiut pana joi daca plec sau nu dar s-a simtit mai bine si am lasat-o cu mama. facusem bagajele, pentru orice eventualitate si am decolat la ora 11 dimineata, joi. mereu mi-e frica de zborul cu avionul…am zburat de-atatea ori si tot nu reusesc sa ma obisnuiesc cu senzatia. bine c-am ajuns cu bine! a fost foarte frumos…unele locuri sunt atat de diferite de ce avem aici, in romania…si ma intreb de fiecare data de ce aici nu se poate? cum au reusit oamenii aia sa pastreze locurile in care traiesc, la fel ca si noi, atat de curate, de pline de gust, de primitoare, de lipsite de praf, de veselie si … . ti-e mai mare dragul sa mergi pe jos, ore in sir pe stradutele alea inguste, printre oameni “pestriti” si veseli, ti-e mai mare dragul sa inchiriezi o bicicleta si sa renunti la mersul cu masina pentru ca aerul sa-ti mangaie fata, sa stai la terase de langa strada fara sa-ti pese ca se poate uita cineva stramb la tine sau ca-i prea mult praf si zgomot…acolo parca si florile traiesc mai mult…si nu pentru ca acolo e Coasta de Azur…ci pentru ca au grija de ele. am mai fost acolo, de cateva ori si…era la fel. nu s-a deteriorat nimic in toti anii astia. nici vopseaua de pe cladiri, plajele, terasele, copacii…au mai aparut cladiri, e-adevarat…insa nu e pic de praf in jurul lor…

luni, la zece am o sedinta foto pentru revista Viva si apoi ma vad cu florin si mache (colegii mei) sa mai punem niste lucruri la punct, sa stabilim repetitiile de saptamana asta. am inceput sa lucram la un snur de coveruri :). suna cunoscut pentru romania dar nu e un program clasic si IAR…am emotii.

fug…ma intorc maine si povestesc cum a fost la viva.

va multumesc tuturor celor care mi-ati scris! o sa raspund unor comentarii, altora le voi raspunde pe mail ul personal, altora nu le voi spune nimic.

e tarziu si inca nu mi-am facut bagajul. abia acum am apucat sa intru pe blog sa vad ce mi-ati scris si am constatat cu placere ca multi dintre voi ati facut-o…tot ce-mi doresc de la blog ul asta este sa gasesc o cale de comunicare a “ceea ce sunt” pentru ca cei care vor sa “ma stie”, sa ma stie “de la sursa”…e prea alambicat ce spun?

la noua plecam la barlad si nu cred ca voi avea timp sa intru sa povestesc despre cum a fost acolo chiar maine…poate daca gasesc pe undeva un wireless. suntem pregatiti cu totii si inarmati cu rabdare. ce urmeaza sa facem, planul asta pe care am inceput sa-l punem in aplicare cere foarte multa munca, perseverenta, incredere, dedicare…si rabdare. intampinam tot felul de greutati dar visele sunt mari…sper ca rezultatul va fi cel asteptat. ce-mi doresc? imi doresc sa existe oameni care nu doar sa-mi asculte muzica ci sa si vina in intampinarea ei… nu sunt absurda, nu visez stadioane. visez o sala cu lumini aprinse si oameni multi care simt la fel, alaturi de mine. visez ca, pentru doua ore sa pot uni inimi cu muzica mea, sa pot aduce zambete si lacrimi si, la sfarsit ,sa ne putem declara multumiti ca am participat la un eveniment frumos…si sa vrem sa-l mai vedem o data. stiu ca ce spun e usor interpretabil si asta pentru ca fiecare isi formeaza o anumita viziune atunci cand citeste ceva (iar voi cititi acum) dar mai bine de atat mi-e greu s-o spun…si-as vrea sa duc la capat visul asta, nu sa ma trezesc din el, asa cum se intampla in general cu visele frumoase…as vrea macar sa-ncerc, sa vad daca sunt in stare…lucram mult, investim, facem planuri…am format o echipa si, pentru prima oara cand vine vorba de colegii mei, simt ca sunt pe aceeasi unda cu ei si ca vrem acelasi lucru. e important, foarte important sa nu fii singur…si nu ma simt singura, ca alta data.

oamenii vad diferit lucrurile, au gusturi diferite, principii de viata diferite, idealuri diferite…semanam in putine si multe ne fac diferiti…cand am inteles asta am incetat sa mai am asteptari de la cei din jurul meu si sa primesc ce mi se da. am inteles faptul ca nimeni nu atinge perfectiunea pentru ca si asta e ceva relativ si, in acelasi timp, ca nu poti placea tuturor in egala masura … asa ca nu-mi consum energia incercand sa conving pe cineva ca sunt grozava. lupt pentru a pastra increderea celor dragi si a celor care ma inteleg…..

paula seling

cum spuneam mai devreme…nu ma uit la televizor. din cauza asta stirile ajung cu intarziere la mine…vorbeam cu un prieten din spania si, dintr-una in alta ma intreaba daca am vazut happy hour cu maruta cand a fost paula invitata. zic ca nu si banuiesc ca e vorba despre spectacolul la care a fost invitata sa participe alaturi de “florin” salam…am retinut salam si cred ca si florin. ma rog, e tarziu, nu despre numele lui vreau sa vorbesc, oricum nu l-am retinut. sau da?

asaaa…primesc un link de la florin (nu salam, “aragaz cu patru ochi”) si ma uit sa vad despre ce e vorba. raman fara cuvinte si-mi revin greu dupa ce vad…apoi intru aici ca sa scriu primele impresii…pfff. incerc sa o fac pe scurt.

acum cateva zile m-a sunat cineva de la o emisiune, a lui capatos, sa imi ia o declaratie…paula era invitata acolo si cativa, printre care si eu, au fost intrebati daca ar canta intr-un show cu manelisti. stiam ca se refera la asta, mi se explicase si am spus ca nu, din principiu pentru ca nu cred ca publicul caruia ma adresez eu se afla acolo dar ca fiecare alege sa-si promoveze muzica si sa faca ce vrea cu ea…nu stiu cat s-a inteles. n-am sustinut cauza paula seling atunci dar nici n-am dezaprobat-o. e adevarat, e treaba fiecaruia tot asa cum e treaba mea ce fac cu muzica mea. vazand azi inregistrarea de la maruta am simtit brusc nevoia sa o sustin pe paula in fata nesimtirii lui. e ciudat cum oamenii abia asteapta un motiv (chiar daca e unul tampit) sa-i judece pe ceilalti…paula era PERFECTA. paula canta si nimeni nu poate contesta asta…paula e frumoasa si fericita, e talentata si blanda, e un om care nu-si baga nasul unde nu trebuie si care se tine departe de scandaluri…asa ca, acum avem un motiv sa aruncam cu noroi in ea…si-n loc sa ascultam ce are de zis, de ce a luat decizia de a canta in acel spectacol, care este scopul, in loc sa respectam decizia ei chiar daca nu suntem de acord cu ea, ne apucam sa “urlam” in gura mare ca sa atragem atentia asupra faptului ca nici doamna seling nu-i perfecta…nu-i asa maruta? cam asta s-a intamplat la happy hour (mi se pare usor ironic numele asta de emisiune dat fiind ca jumatete din invitati, daca nu mai mult, sunt cam incordati pe parcursul ei) si reactia paulei mi s-aparut grozava…nu cred ca a facut-o din rautate ci pentru a se apara in fata unor oameni care au incercat sa-i anuleze, daca pot sa ma exprim asa, toate celelalte reusite si calitati.

sunt alaturi de paula si-mi imaginez ca nu-i e usor sa treaca prin toate astea…o admir pentru curaj, eu nu stiu daca as fi putut.

nu ajung la un masaj…si-as vrea. maine ma duc sa-mi tund putinul par…dimineata si de la trei avem iar repetitii. a mers foarte bine azi. am incercat o piesa noua si sunt multumita ca iese. iuli s-a comportat exemplar si ne-am relaxat toti. concertele sunt in aer liber asa ca cine vrea sa vine poate veni…nu sunt in bucuresti asa ca nu-mi fac sperante ca vine cineva de aici pana acolo, doar ca sa ma vada pe mine…:). oricum, daca si numai daca cineva vrea sa ajunga sa stie ca vom canta la barlad, la kogalniceanu si basarabi…vom vedea acolo ce iese si daca place “cantarea”. cine nu vine o sa citeasca aici cum a fost.

filmulete nu stiu sa postez…inca. trebuie sa invat. ma simt handicapata cand vine vorba de calculatoare…ma descurc cu greu. le invat incet, incet (mai incet decat altii, e adevarat) pe toate…:)

nu apuc sa ma uit la televizor sau sa citesc ziare. ascult din cand in cand radio ul si mai aud cate o stire. e de rau faptul ca nu ma uit la televizor? ca nu sunt la curent cu evolutia lucrurilor? pur si simplu n-am timp. cand e televizorul deschis la noi, si asta se intampla destul de rar, ne uitam la desene :). firesc, nu? asa ca, iata-ma in situatia de a nu sti despre ce sa povestesc (nu de alta, dar nu mi se pare prea interesant sa scriu zilnic despre cum am mancat sau ce, despre cum ne spalam pe dinti sau alte chestii de genul asta). nu v-ati plictisi? n-am ce sa povestesc interesant si despre planurile mele va zic in cateva cuvinte…am constatat ca se poarta sa scrii monoloage despre “subiectele zilei” (mondene, politice) si sa te dai interesant vis a vis de ele…doar ca mie nu-mi prea iese. daca ma apuc sa zic despre cineva, fac tot felul de gafe (vezi X de la revista Y) asa ca, daca nu cunosc persoana sau situatia, mai bine tac…si zic despre mine.

esarfele si repetitia

ea e sofia, fetita mea minunata. cineva ma rugase sa pun o poza cu ea.

repetitia n-a mers struna dar…am avansat putin. mai avem maine si poimaine. trag sperante ca maine va fi mult mai bine. am avut o discutie cu unul dintre colegii mei (iuli) si m-a cam dat peste cap asa ca nu m-am putut concentra. am mancat multa ciocolata si mi-am dat seama tarziu ca nu am nici un ban la mine ca sa-mi iau o apa plata asa ca m-a ajutat florin…si cu asta :).

maine merg dimineata sa ma vad cu o domnisoara de la Jurnalul National pentru un interviu. nu stiu ce va iesi pentru ca o voi lua pe sofia cu mine si, din nou, voi avea probleme cu concentrarea. sper sa nu zic tampenii. sinceritatea mea e uneori interpretata ca fiind o usoara infatuare si-mi dau seama ca unii sunt deranjati de ea. si-atunci, cei care nu-nteleg si-s deranjati, se-apuca sa scrie…diverse. dar, voi vedea maine.

am inceput sa nu-mi mai bat capul cu ce va fi maine…azi e mai important decat ieri sau maine. tot ce am e acum si nimic mai mult.

nu mi-am pus rochie asa cum ati fi banuit dupa ce am scris mai devereme. am ramas la jeansi…poate maine daca mai e soare. dar am avut esarfa…

imi plac esarfele…de ceva timp am inceput sa port, mi-am achizitionat cateva si azi…am primit una lila. n-aveam culoarea asta asa ca m-am bucurat tare. n-am multe, am doar patru sau cinci si le port la orice. unele dintre ele le port si pe cap, in loc de palarie si-mi place cum vin…le las sa atarne luuuung.

ah, imi place mult esarfa mea lila. o asortez la adidasii cei noi. :)…

peste fix o ora incep repetitiile la noul “snur” de concert. mi-am achizitionat ieri o chitara acustica, frumoasa si…Fender. abia astept s-o punem azi in functiune si sa vedem cum ar suna piesele cantate cu ea. tot week end ul e ocupat cu concerte si tot ce inseamna acestea: drum, probe de sunet, cazare, masa, cantare efectiva si plecare spre urmatorul oras. sincera sa fiu am uitat ce inseamna toate astea. pauza de trei ani mi-a adus o oarecare comoditate si ma cam sperie drumurile … si-n plus imi va fi dor de sofia.

am fost in parc cu ea mai devreme, a papat dupa ce ne-am intors acasa si acum doarme, eu il astept pe dragos sa vina sa “ma schimbe” ca sa pot pleca la repetitii. trebuie sa apara dintr-un moment in altul.

am primit o propunere interesanta de a posta un blog pe un site cunoscut din romania. am cunoscut-o pe cea care mi-a facut propunerea si am constatat cu placere ca-i o persoana cu care “se poate discuta”. asa ca n-am zis nu. deci, curand, imi voi muta posturile pe un alt site. va zic eu care…:)

legat de propuneri…acum cateva saptamani am facut o propunere unui sponsor de a intra partener la unul din turneele pe care vreau sa le organizez si ieri am primit ok ul din partea lui. m-am bucurat dar m-am si emotionat la gandul ca nu voi mai avea timp de mine deloc. am o idee foarte misto in legatura cu turneul asta si daca-mi iese voi putea fi mandra de mine. va povestesc despre el cand voi pune la punct toate dataliile si, evident, veti primi invitatia de a participa.

mi-am intors putin ochii spre fereastra si m-am gandit ca n-ar fi rau sa-mi pun o rochie pe mine daca tot e atat de frumos afara. dar mai am timp sa ma decid…cam 20 de minute. la fara zece vin florin cu iulian sa ma ia din fata blocului…n-am chef sa conduc.

bucuresti vs. brasov

brasov este orasul in care mi-am petrecut primii 20 de ani de viata si-am renuntat cu greu la el in favoarea bucurestiului. in 1999, cand m-am angajat ca prezentator tv la Trupa De Pe Doi, am inceput sa cunosc o cu totul si cu totul alta lumea decat cea pe care o stiusem pana atunci. atunci a inceput pregatirea mea pentru ceea ce sunt acum, atunci a inceput nebunia hi-q, de-atunci am avut parte de momentele cele mai pline de fericire sau de tristete din viata mea. toate, adunate la un loc, n-ar incapea intr-o carte…am trait din plin alaturi de bucurestiul asta infect, pe care-l detest in fiecare zi din cauza aglomeratiei si a prafului sau, si-am abandonat poate cel mai frumos oras al tarii…azi m-am intors din brasov, dupa de trei zile in care am savurat aerul proaspat de munte, am admirat curatenia orasului si ordinea traficului, fetele vesele ale oamenilor si relaxarea lor. vreau in bucuresti macar jumatate din tot ce-i acolo…:)

lene

mi-e lene si cred ca asta e din cauza minivacantei pe care a luat-o toata lumea…atata liniste n-am vazut de mult in bucuresti. imi place, mai ales ca a si plouat azi si s-a mai dus praful..:). maine ma duc la o petrecere, un botez “faimos” si saptamana viitoare va fi o nebunie. intai, trebuie sa merg sa cumpar o acustica, apoi, incepem repetitiile pentru concertele de pe 9, 10 si 11 mai. m-am gandit sa fac o chestie noua, ceva ce n-am mai incercat in spectacolele mele si abia astept repetitiile sa vad daca va iesi ceva din ce mi-am propus. cred ca si baietii sunt curiosi. v-am zis cum se numeste trupa cu care cant? GRIFF. habar n-am de unde a venit numele asta, dar imi place. li se potriveste. prima data era TARA dar nu i-a placut lui florin ca a cunoscut un caine cu numele asta si era “tembela cateaua” (asa zice el…:) si-apoi a venit mache cu ideea geniala de a se numi DEGETUL MARE DE LA PICIORUL STANG. n-a tinut. au mai fost niste aberatii si, pana la urma, a ramas griffffff (cu doi de f).

pe colegii mei ii cheama, in ordinea in care i-am cunoscut:

IULIAN - chitara

MACHE - bass

FLORIN - sintetizator

CATALIN - tobe

inainte de catalin am avut alt catalin (bibanu’) care a plecat dupa o luna. nu m-a putut suporta :). nu, glumesc. a fost dragut bibanu’ dar … si-apoi l-am cunoscut pe cata. pfff…o poveste intreaga. v-o zic alta data ca mi-e lene acum.

am fost la film. cred ca se numeste Street Kings, sau ceva de genu’…mi-a si nu mi-a placut. dar nu sunt critic de film asa ca…ma mai iau si eu dupa ce-mi zice dragos ca el e specialistul.

va pup, ma duc sa dorm. am baut guiness.