va multumesc tuturor celor care mi-ati scris! o sa raspund unor comentarii, altora le voi raspunde pe mail ul personal, altora nu le voi spune nimic.

e tarziu si inca nu mi-am facut bagajul. abia acum am apucat sa intru pe blog sa vad ce mi-ati scris si am constatat cu placere ca multi dintre voi ati facut-o…tot ce-mi doresc de la blog ul asta este sa gasesc o cale de comunicare a “ceea ce sunt” pentru ca cei care vor sa “ma stie”, sa ma stie “de la sursa”…e prea alambicat ce spun?

la noua plecam la barlad si nu cred ca voi avea timp sa intru sa povestesc despre cum a fost acolo chiar maine…poate daca gasesc pe undeva un wireless. suntem pregatiti cu totii si inarmati cu rabdare. ce urmeaza sa facem, planul asta pe care am inceput sa-l punem in aplicare cere foarte multa munca, perseverenta, incredere, dedicare…si rabdare. intampinam tot felul de greutati dar visele sunt mari…sper ca rezultatul va fi cel asteptat. ce-mi doresc? imi doresc sa existe oameni care nu doar sa-mi asculte muzica ci sa si vina in intampinarea ei… nu sunt absurda, nu visez stadioane. visez o sala cu lumini aprinse si oameni multi care simt la fel, alaturi de mine. visez ca, pentru doua ore sa pot uni inimi cu muzica mea, sa pot aduce zambete si lacrimi si, la sfarsit ,sa ne putem declara multumiti ca am participat la un eveniment frumos…si sa vrem sa-l mai vedem o data. stiu ca ce spun e usor interpretabil si asta pentru ca fiecare isi formeaza o anumita viziune atunci cand citeste ceva (iar voi cititi acum) dar mai bine de atat mi-e greu s-o spun…si-as vrea sa duc la capat visul asta, nu sa ma trezesc din el, asa cum se intampla in general cu visele frumoase…as vrea macar sa-ncerc, sa vad daca sunt in stare…lucram mult, investim, facem planuri…am format o echipa si, pentru prima oara cand vine vorba de colegii mei, simt ca sunt pe aceeasi unda cu ei si ca vrem acelasi lucru. e important, foarte important sa nu fii singur…si nu ma simt singura, ca alta data.

oamenii vad diferit lucrurile, au gusturi diferite, principii de viata diferite, idealuri diferite…semanam in putine si multe ne fac diferiti…cand am inteles asta am incetat sa mai am asteptari de la cei din jurul meu si sa primesc ce mi se da. am inteles faptul ca nimeni nu atinge perfectiunea pentru ca si asta e ceva relativ si, in acelasi timp, ca nu poti placea tuturor in egala masura … asa ca nu-mi consum energia incercand sa conving pe cineva ca sunt grozava. lupt pentru a pastra increderea celor dragi si a celor care ma inteleg…..