berlin

ma scuzati…

n-am mai scris pentru ca am fost plecata la berlin. n-am vazut orasul asta pana acum si eram tare curioasa. am profitat de concertul celor de la Poets Of The Fall si am “tras o fuga” acolo. cu dragos, florin si iuli. sofia a ramas cu mama lui dragos, acasa si mi s-a parut schimbata aseara, cand ne-am intors. e inutil sa va spun cat de greu mi-a fost fara ea…

mi-am propus sa fac cat mai putine drumuri cu masina atunci cand vreau sa plec undeva, in strainatate. avionul te scuteste de toata nebunia asta de drumuri din tara. am facut 14 ore de la budapesta la bucuresti…groaznic. parca nu mai ajungeam o data…

berlin…

un oras curat (normal, doar e germania!), cu cateva zone interesante si mii de magazine, cu o viata de noapte extrem de “plina”. nu m-a impresionat la fel de mult ca parisul, londra sau barcelona dar am retinut cateva locuri in care as mai merge. am intrat in prima zi la gradina zoologica si am parasit-o dupa numai 15 minute…e incredibil cum tin saracele maimute inchise, cum le citesti tristetea in ochi…n-am rezistat. mi-aduc aminte de parcul din tenerife si fac o comparatie. maimutele de acolo aveau o viata…cele de aici, n-aveau decat ochi care se uitau la ele…si-atat. asa ca n-am mai vrut sa vad…am pornit pe jos, toti patru, fara sa stim exact unde mergem, cu o harta mica in mana, ca sa nu ne ratacim…ne-am oprit sa mancam la un restaurant vietnamez, la vreo doua terase ca sa bem cafea si sa ne odihnim picioarele, la un magazin ca sa-mi cumpar niste papuci chinezesti, cu sclipici (singurii pe care-i aveau…ma dureau talpile de la atata mers), a doua zi ne-am inchiriat biciclete ca sa ne fie mai usor :).

am fost la concert…intr-o sala special amenajata pentru genul asta de spectacole live. pe la jumatatea concertului i-am zis lui florin (colegul meu) ca ma las de meserie. chiar am simtit asta…nu am vazut niciodata in romania asa o cantare. baietii astia de la poets of the fall, suna intr-un maaaare fel. mult mai bine decat pe disc si sunt mirata ca au un public atat de restrans. chiar le prevad un viitor stralucit.

ha, mi-e greu sa scriu cand sunt asaltata de sofia. ii invidiez pe cei care chiar au timp sa-si puna toate gandurile pe “hartie”…unii o fac chiar foarte bine, si-i invidiez si pe aia…:)